Interacțiunile delicate dintre plante și polenizatori reprezintă un aspect crucial al evoluției sistemelor de reproducere ale plantelor.
Un studiu recent publicat de NewPhytologist.org care s-a desfășurat în Franța, în regiunea Paris, explorează schimbările semnificative în interacțiunile plantă-polenizator.
Studiul s-a concentrat pe panseluța de câmp (Viola arvensis). Cred că la noi planta este numită „trei frați pătați”
Cercetarea dezvăluie o evoluție remarcabilă a unui „sindrom de selfing” la această specie, asociată cu modificări ale mediului înconjurător și declinul polenizatorilor.
Echipa de cercetători a folosit ”metoda reînvierii ecologice”(nu sunt foarte sigur că așa se numește metoda, nu sunt vorbitor de engleză, scuze dacă greșesc) pentru a compara strămoșii și descendenții contemporani ai patru populații naturale de panseluță de câmp.
Această abordare a implicat analiza genetică a populației, măsurători fenotipice și teste comportamentale realizate într-un experiment de grădină.
Datele colectate au oferit o privire detaliată asupra evoluției sistemelor de reproducere ale plantelor într-un mediu cu polenizatori în declin.
Analiza genetică a populației a relevat o creștere semnificativă, de 27%, a ratelor de auto-polenizare în mediul natural. Trăsăturile evolutive au inclus corole mai mici și mai puțin vizibile, producție redusă de nectar și o atracție diminuată pentru bondari(polenizatorii utilizați în cadrul studiului).
Aceste schimbări convergente ale trăsăturilor au fost documentate în cele patru populații studiate.
Studiul a adus în atenție evoluția rapidă a unui „sindrom de selfing” în cele patru populații de panseluță de câmp. Acest fenomen a fost corelat cu slăbirea interacțiunilor cu polenizatorii în ultimele trei decenii.
Această adaptare rapidă la auto-polenizare poate amplifica declinul polenizatorilor, creând o buclă de feedback eco-evoluționară.
Rezultatele acestui studiu oferă dovezi convingătoare privind evoluția rapidă a sistemelor de reproducere ale plantelor în fața schimbărilor de mediu.
”Sindromul de selfing”, documentat în cazul panseluței de câmp, reprezintă o adaptare semnificativă la declinul polenizatorilor, generând preocupări asupra stabilității ecosistemelor naturale. Cercetarea subliniază, daca mai era nevoie, importanța monitorizării și conservării polenizatorilor pentru a susține diversitatea biologică și sănătatea ecosistemelor.
Sursa: NewPhytologist.org